În calendarul spiritualităţii româneşti, ziua de 15 ianuarie, data nașterii Marelui Mihai Eminescu, este una dintre cele mai importante şi aș dori să-i invit pe românii trăitori în Marea Britanie să medităm împreună, câteva clipe, la personalitatea celui pe care Constantin Noica îi numea, atât de expresiv, „omul deplin al culturii româneşti”.

Momentul e cu atât mai nimerit cu cât data nașterii poetului nostru național a devenit, printr-o lege adoptată de Parlamentul României în anul 2010, Ziua Culturii Naţionale, prilej de celebrare a patrimoniul valorilor româneşti la care geniul eminescian are o contribuţie perenă.

Oriunde ne-am afla, modul cel mai firesc de a-l onora pe Mihai Eminescu este şi cel mai simplu. Pentru a-l păstra relevant şi vital, trebuie să-l citim. Pentru ca opera lui să rămână vie şi oportună, cum n-a încetat niciodată să fie, nu trebuie decât să lăsăm ca versurile, ideile, cuvintele lui să ne locuiască sufletul măcar pentru câteva momente, atunci când ieşim din tumultul vieţii noastre cotidiene.

Eminescu rămâne un model actual şi concret, cu atât mai relevant pentru noi cei care ne aflăm, în diferite ipostaze, departe de Ţară.
Viaţa şi scrierile lui ne arată că nu e nicio contradicţie între a fi român în sensul cel mai profund, dar şi universal, a te afla într-un dialog fertil cu tot ceea ce umanitatea a produs durabil şi esențial.

Și tot de la Eminescu ştim că interesul pentru alte culturi, sau chiar asimilarea unor experienţe culturale străine, sunt gesturi benefice culturii noastre, atunci când procesul este creativ şi ingenios.

Nu mai puțin relevant este astăzi Eminescu pentru tinerii din comunitățile românești din afara graniţelor. Ce poate fi mai actual decât exemplul unui student curios şi deschis către toate disciplinele care, după ce studiază la unele dintre cele mai prestigioase universităţi ale vremii, la Viena şi Berlin, se reîntoarce acasă pentru a contribui la construcţia instituţională şi culturală a tânărului stat român.

Eminescu este chintesenţa spiritului românesc, iar acest lucru îi dă unicitatea. El este, deopotrivă, „remuşcarea dorului de absolut”, „chipul infinitului din noi”, „România tăinuită în cuvânt”. „Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu”.

Eminescu rămâne, astfel, o inepuizabilă sursă de inspirație. Valorile în care a crezut, sau pe care el însuși le-a creat, gesturile sale exemplare - ca om şi ca fondator cultural – inspiră şi orientează acţiunea României pentru conservarea identității naționale a românilor de pretutindeni, încrederea în destinul românesc, ataşamentul față de istoria națională, aspiraţia noastră spre universalitate şi deschiderea spre marile valori ale umanităţii. De Ziua Culturii Naţionale şi în apropierea unui alt eveniment important pentru devenirea României - stat modern, naţional, unitar, suveran şi independent – Unirea Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1959, vă doresc ca lucrurile cele mai importante pentru dumneavoastră să le visaţi şi să vi le spuneţi întotdeauna în frumoasa Limbă Română, iar când locurile de acasă vi se par prea îndepărtate, să deschideţi o carte a lui Mihai Eminescu şi să vă amintiți cuvintele lui George Călinescu la trecerea întru nemurire a Marelui Poet:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Londra, 15 ianuarie 2012
Dr. Ion Jinga
Ambasador

Recomanda-ne cunoscutilor tai. Si lasa-ne un comentariu.

Tweet