În „Encyclopedia of Serial Killers“ de Brian Lane şi Wilfred Gregg (1995), Brady şi Hindley sînt identificaţi cu „conceptul de rău”. În decurs de 2 ani, între 1963-1964, aceşti depravaţi au pîndit şi au răpit fetiţe şi băieţi pe care-i molestau sexual, îi violau, îi ucideau şi le îngropau trupurile în mlaştina Saddleworth de lîngă Manchester, în nordul Angliei.

„Ucigaşii din mlaştini ispăşesc, fiecare în parte, condamnări pe viaţă, în Anglia, fără nici o şansă de eliberare condiţionată. Ca adolescent, lui Ian Brady îi făcea plăcere să tortureze animale“.A pus odată o pisică vie într-o groapă, pe care a acoperit-o cu o piatră ca să vadă în cît timp va muri animalul de foame. După aceea, a trecut la torturarea copiilor din vecinătate. Mama lui Brady era singură şi lucra cu normă întreagă pe post de chelneriţă. În copilărie el nu a ştiut ce înseamnă o viaţă de familie. În perioada adolescenţei a fost angajat la diferite cămine de copii, unde în mod frecvent a dat de bucluc din cauza furturilor şi a altor delicte minore. La vîrsta de 21 de ani, Brady a găsit o slujbă la Millwards, o fabrică de chimicale, şi tot atunci a început să manifeste interes pentru evenimentele naziste, sado-masochism şi pornografie. De fapt, atunci cînd Myra Hindley 1-a văzut prima dată pe Brady, el citea „Mein Kampf“ al lui Hitler, în original, în germană. Cam după doi ani de la angajarea lui Brady la Millwards, Myra a început să lucreze şi ea în acelaşi loc, ca dactilografă. Ea s-a îndrăgostit nebuneşte de Brady şi chiar dacă el la început a ignorat-o, în cele din urmă a răspuns sentimentelor ei şi i-a dat întîlnire pentru ajunul Anului Nou 1962. Brady a fost primul bărbat din viaţa Myrei. Cei doi au devenit inseparabili. În scurt timp, Brady a ajuns s-o domine pe Hindley şi a convins-o să facă tot ceea ce-i cerea el, inclusiv să pozeze şi să facă fotografii pornografice. El o va determina să răpească şi să ucidă copii. Ucigaşii din mlaştini au devenit cunoscuţi în octombrie 1965, cînd David Smith, un băiat de 17 ani, uluit şi îngrozit, a relatat poliţiei o poveste incredibilă. El a declarat că fusese martor la o crimă şi că-1 ajutase pe criminal să care trupul pe scări pînă la un dormitor de la etaj. Ucigaşul era Ian Brady, prietenul cumnatei sale, şi Smith îl văzuse omorînd un tînăr cu un topor în salonul locuinţei sale. Cu o noapte înainte, Myra Hindley, cumnata lui Smith, îl rugase pe David să o conducă acasă, iar cînd au ajuns la nr. 16 de pe Wardle Brook Avenue, Manchester, Hindley 1-a invitat pe Smith înăuntru, sub pretextul că iubitul ei, Ian Brady, care locuia acolo, avea pentru el nişte sticle de vin miniaturale. Smith a intrat în casă şi în timp ce era în bucătărie a auzit un ţipăt care venea dinspre salon. A fugit şi i-a văzut pe Ian Brady şi pe Edward Evans, un homosexual în vîrstă de 17 ani pe care Brady îl culesese de la un bar din zonă. Sub privirile îngrozite ale lui Smith, Brady 1-a lovit pe Evans în cap cu un topor şi cînd şi-a dat seama că băiatul nu murise, 1-a mai lovit o dată cu putere. Apoi Brady a strangulat băiatul cu un cablu electric pînă cînd n-a mai scos nici un sunet, după care 1-a aruncat pe canapeaua din salon. La scurt timp după această scenă îngrozitoare, Myra Hindley a pregătit pentru toţi o ceaşcă cu ceai. David Smith a spus poliţiei că s-a temut pentru viaţa sa, aşa că s-a decis să acţioneze cu calm pînă cînd va putea pleca în siguranţă. Brady i-a cerut lui Smith să-1 ajute să care trupul la etaj, după care tînărul a plecat. La întoarcerea acasă, el a vomat şi i-a spus totul soţiei sale.

A doua zi dimineaţă, devreme, Smith a telefonat la Poliţie, apoi s-a dus la secţie şi le-a relatat poliţiştilor tot ce se întîmplase. Peste două duzini de ofiţeri de Poliţie au descins pe Warle Brook Avenue şi, de îndată ce au intrat în casă, au găsit trupul lui Evans şi arma crimei în dormitorul de la etaj. După arestarea lui Brady şi Hindley, Smith a declarat Poliţiei că Brady îi spusese despre corpurile pe care le îngropase în mlaştina Saddleworth din apropiere. Poliţia a făcut cercetări şi a descoperit trupurile a 4 copii, care fuseseră răpiţi şi ucişi, în 1963 şi 1964, de Brady şi Hindley - cunoscuţi acum ca „Ucigaşii din mlaştini”. Toţi copiii fuseseră molestaţi sexual înainte de a fi omorîţi. Ulterior s-au găsit benzi cu înregistrarea vocii lui Lesley Ann Downey, în vîrstă de 10 ani, care a fost torturată, violată şi ucisă. (...) Hindley şi Brady au fost amîndoi condamnaţi la închisoare pe viaţă, în 1965. La proces, Hindley a pretins că fusese forţată să participe la crimele lui Brady. Brady a negat aceste acuzaţii şi, într-o scrisoare din martie 2000, adresată unei agenţii de ştiri din Liverpool (citată în „Crimă în mlaştini” pe crimelibrary.com), a scris: „Ea a recurs la noi şiretlicuri, pretinzînd că am forţat-o să participe la crime prin folosire de droguri, viol, şantaj sau violenţă fizică. Toate dovezile concrete împotriva ei au fost înlăturate în favoarea minciunii transparente, sau a unei amnezii“. Brady susţine că Hindley a acceptat de bunăvoie să participe la crimele lor, din dragoste pentru el, şi acum ea se dezice, încercînd să scape de închisoare. Hindley afirmă că îşi regretă crimele şi asocierea cu Brady în vederea înfăptuirii lor. Ea se află acum în închisoare, cu o sănătate fragilă, şi avocaţii ei continuă să acţioneze pentru eliberarea sa. Auzind de gravele probleme de sănătate ale lui Hindley, mama uneia din victimele sale şi-a exprimat în public dorinţa ca aceasta să sufere înainte de a muri. Recent, Brady a împlinit 3 luni de greva foamei, preferînd să moară în loc să-şi ducă viaţa în închisoare. Printr-un ordin al tribunalului, gardienii îl hrănesc cu forţa. Dar este viu. Şi asta înseamnă mai mult decît poate fi spus despre victimele lui.

Recomanda-ne cunoscutilor tai. Si lasa-ne un comentariu.

Tweet