Ion Pavelescu – care a fost, decenii la rînd, şeful Secţiei Politice a cotidianului „România Liberă” şi se trăgea din aceeaşi zonă geografică (Girov – jud. Neamţ) cu bunicul meu dinspre tată – mi-a dat, cu ani în urmă, o informaţie senzaţională. Aceasta era de natură să revoluţioneze cercetarea istorică asupra fostului preşedinte al ţării, Nicolae Ceauşescu, şi să spulbere toate teoriile inepte despre aşa-zisul „bigotism” al fostului conducător al României, între anii 1965 şi 1989. Sîntem datori să le oferim românilor imaginea completă şi necenzurată a trecutului nostru, aşa cum a fost. Iată despre ce este vorba.

La începutul anilor ’80, Casa Poporului din Bucureşti (a doua clădire din lume după cea a Pentagonului, din SUA) era în construcţie. Într-una din zile, Nicolae Ceauşescu se plimba pe esplanada din faţa viitorului edificiu, împreună cu generalul Ion Coman (unul dintre oamenii de caracter ai regimului de atunci). Cunoscînd importanţa afectivă a fiecărui detaliu arhitectonic pentru conducătorul Statului Român, Coman l-a întrebat pe Ceauşescu: „Şi aici, în faţă, ce să punem?”. Răspunsul secretarului general al PCR a fost năucitor, prin simplitatea şi naturaleţea cu care a fost rostit, dar şi prin conţinutul său magic.

Nea Nicu a spus: „Aici să lăsaţi loc pentru statuia Mareşalului Antonescu!”. Perceput în mod greşit multă vreme, liderul României socialiste nu era atît de incult şi de primitiv pe cît au spus duşmanii despre el. Faptul că un comunist convins, ca Nicolae Ceauşescu, a ştiut să aprecieze importanţa Mareşalului Antonescu pentru istoria contemporană este o dovadă a unui spirit deloc inferior, ba dimpotrivă!

Destinele tragice ale celor doi conducători români (executaţi în urma unor simulacre judiciare) au fost, din păcate, similare. Dincolo de a fi o picanterie, o ştire de senzaţie pur şi simplu – întîmplarea relatată mai sus are un tîlc istoric. Înainte de a muri, Ion Mareşalul a spus că, dacă ar fi cîştigat războiul, ar fi avut statuie în fiecare oraş din România… Antonescu a cîştigat războiul moral pe care l-a dus cu restul lumii. Poate că gestul lui Nicolae Ceauşescu simboliza o încercare de reparaţie istorică pentru memoria unei personalităţi de prim rang a Secolului XX…

VLAD HOGEA