Adauga un serviciu
Ce povestea Anca Petrescu, arhitecta care a gîndit clădirea, despre „labirintul subteran”
Piatra de temelie la Casa Poporului, clădirea-gigant din inima Capitalei, a fost pusă de Nicolae Ceauşescu în urmă cu 30 de ani, pe 25 iunie 1984. Pentru ridicarea fortăreţei dictatorului au lucrat, la foc continuu, circa 20.000 de oameni. Anca Petrescu, arhitecta care a proiectat Casa Poporului şi care s-a stins din viaţă anul trecut, a povestit, pentru „Adevărul“, în primăvara anului 2013, că ridicarea unui monument strategic nu a fost pe deplin ideea lui Nicoale Ceauşescu.
Încă de pe vremea lui Carol al ll-lea se discuta în cercurile importante ale României despre o astfel de construcţie, fără a fi botezată Casa Poporului. Abia după cutremurul devastator din anul 1977 a început să încolţească în mintea dictatorului ideea unui asemenea edificiu. Aşa a ajuns Nicoalae Ceauşescu să organizeze un concurs la care au participat 17 colective de arhitecţi, care mai de care mai talentaţi. În iarna anului 1982, a avut loc ultima etapă a concursului, iar dintre toate proiectele prezentate atunci, unul singur l-a impresionat pe conducător, cel creat de către Anca Petrescu, care la acea vreme avea o temă interesantă de licenţă: dealul pe care urma să fie construită Casa Poporului. Anca Petrescu a cîştigat concursul şi, la scurt timp, au început şi lucrările de ridicare a construcţiei-mamut. Însă, inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie a Casei Republicii (n.r. – Casa Poporului) şi a Bulevardului „Victoria Socialismului” a avut loc pe 25 iunie 1984.
Vizitele lui Ceauşescu pe şantier
O dată cu debutul lucrărilor, dictatorul verifica periodic modul în care acestea decurgeau. În fiecare zi de sîmbătă, Nicolae Ceauşescu pleca de acasă la orele 6 şi făcea vizite pe şantiere din Bucureşti. La orele 14, era, în fiecare săptămînă, la cel mai mare şantier din Capitală: cel de la Casa Poporului. Însoţit, de cele mai multe ori, de miniştri, conducătorul ţării venea să discute cu arhitectul-şef, care trebuia să îi prezinte evoluţia construcţiei. Tot în cadrul acestor vizite, trebuia să i se pună la dispoziţie planul de muncă pentru săptămîna care urma. Uneori, venea însoţit şi de Elena Ceauşescu, soţia sa, dar, de cele mai multe ori, în vizitele oficiale de pe şantiere, prefera compania altor oameni de stat. Dacă erau lucruri care îl nemulţumeau pe şantier, începea o discuţie cu omul desemnat să supravegheze evoluţia şantierului: arhitectul-şef. „Se întîmpla să nu îi placă anumite lucruri, dar începea să discute cu mine. Nu era o persoană pretenţioasă din punctul acesta de vedere. De obicei, se ştia ce avem de făcut şi nu aveai cum să nu faci”, îşi amintea Anca Petrescu.Labirintul de sub Casa Poporului
Încă de cînd se lucra la ridicarea impresionantei clădiri au apărut tot felul de zvonuri legate de ce se găseşte sub construcţie. Anca Petrescu povestea primăvara trecută că în subteran se odihnesc două buncăre antiatomice şi un adăpost antiaerian în stare de funcţionare. De asemenea, arhitecta preciza atunci că galeriile care se întind pe cîteva nivele şi tuneluri de fugă sînt părţi normale ale unei asemenea construcţii: „Dacă în cazuri de urgenţă cineva se adăposteşte în buncărele de sub Casa Poporului, trebuie să iasă de acolo într-un fel sau altul. Acesta este rostul unor tuneluri de fugă. Cît despre un oraş plutitor subteran, nici nu poate fi vorba”.
Recomanda-ne si cometeaza acest articol.
| Next > |
|---|
