MOŞ CRĂCIUN

Mă uit la filme de Crăciun
Şi mă revăd copil de şcoală
Cînd mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială

Singur acasă eu n-am fost
Fraţi şi surori aveam o droaie
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năştea din ploaie.

Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale
Geamgii şi iaurgii, coşari
Eroi ai vechii mahalale…

În sfînta seară de Ajun
Împodobeam, cu toţii, bradul
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.

Iată Palatul de Cleştar
Regina Nopţii, Spiriduşii
Şi Moş Crăciun, cu pasul rar,
Impunător, în pragul uşii.

Ne cerceta, sfătos, pe toţi
Ce pozne am făcut la şcoală
Iar barba lui, de şapte coţi
Mustea a vîsc şi portocală.

Eu l-am văzut cu-adevărat
Azi ştiu, doar el putea să fie!
În strai de purpură, bogat
Îl văd ca pe-o icoană vie!

Părinţii nu m-au păcălit
Nici vreun actor, plătit cu ora…
Ah, Moş Crăciun, unde-ai fugit?
Ne-ai fost prieten tuturora!

Erai atît de bun cu noi
Şi ne-ai făcut atîta bine
La cîţiva ani după război
Aveam nevoie, toţi, de tine.

Azi, lumea s-a sălbăticit
Nu mai veni, că te omoară
Nu mai e, Doamne, de trăit
În amărîta noastră ţară.

Te tîlhăresc cît ai clipi
Îţi fură sacul din spinare
Şi renii tăi îi vor prăji
Chiar ziua în amiaza mare.

Ce junglă! Ce pustiu bolnav!
Ce imn: ,,Distruge-te, române!"
Rămîi în Nordul scandinav
Noi nu te merităm, bătrîne.

Nu vezi că Însuşi Dumnezeu
De mult nu ne mai bagă-n seamă?
Acest popor a dat de greu
Trăieşte zilnic cîte-o dramă.

Apocalipsa a-nceput
De-aici, din scumpa Românie…
Eu, Moş Crăciune, te salut…
Adio, tu, popor pierdut
Şi dulcea mea copilărie…

Corneliu Vadim Tudor
5 decembrie 2014