Strămoşii românilor s-ar putea să fi fost cea mai veche populaţie europeană! Concluzia îi aparţine profesorului Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umană de la Universitatea din Hamburg, care a efectuat o serie de cercetări pe teritoriul ţării noastre. În opinia sa, la originea românilor s-ar afla o Evă mitocondrială, ce ar fi trăit pe aceste meleaguri acum mii şi mii de ani. * O Evă pe meleagurile noastre Termenul de Eva mitocondrială (mitocondriile fiind mici componente celulare care se transmit exclusiv pe linie maternă) se referă la cel mai recent strămoş comun feminin din care descind oamenii. Conceptul a fost lansat în anii ’80, când cercetători din două laboratoare -Douglas Wallace şi colaboratorii săi de la Universitatea Emory, respectiv Allan Wilson şi echipa sa de la Universitatea din Berkeley, California- examinând ADN-ul mitocondrial (care cunoaşte mutaţii la câteva mii de ani), au ajuns la aceeaşi ipoteză: oamenii moderni s-ar trage, cu toţii, dintr-o mamă comună, botezată Eva mitocondrială. Analizând numărul de mutaţii acumulate în diverse ramuri ale arborelui genealogic şi observând regiunile geografice unde există mai multe ramuri înrudite, se poate stabili zona unde a vieţuit Eva mitocondrială cu aproximativ 180-200.000 de ani în urmă. În ce-l priveşte, Adam Y-cromozomial (întâiul exemplar uman masculin la care apare cromozomul Y şi cel mai recent urmaş pe linie masculină al bărbaţilor de azi) a trăit mult mai recent decât Eva mitocondrială, probabil acum 90.000 – 60.000 de ani, tot în Africa, de unde avea să migreze. Numiţi după personajele biblice Adam şi Eva, aceşti strămoşi comuni nu erau totuşi, cum s-ar putea crede, singuri-singurei pe Pământ, în acele vremuri; de fapt, au co-existat mai multe asemenea exemplare umane, însă celelalte nu au reuşit să ducă o linie neîntreruptă până în zilele noastre. * Cum au ajuns migratorii africani în Europa Scenariile care descriu popularea Europei acreditează ideea răspândirii migratorilor dinspre nord-estul Africii prin Anatolia până în câmpiile central-europene. Ipoteza nu beneficia, până nu demult, de dovezi biologice convingătoare. Însă descoperirea unor resturi umane străvechi în Peştera cu Oase (Munţii Banatului, jud. Caraş-Severin), ca şi mai recentele datări directe ale rămăşiţelor celor doi oameni moderni timpurii mai târzii din peşterile Cioclovina şi Muierii, din România, oferă un tablou sugestiv. Arheologii au stabilit că fosilele umane (craniul şi fragmentele postcraniale) descoperite în Peştera Muierii în 1952 datează de 29.000 de ani. Erik Trinkaus şi colegii săi de la Universitatea Washington din St. Louis consideră că avem de-a face cu humanoizi moderni (Homo Sapiens), deşi oasele prezintă şi unele trăsături caracteristice rudelor noastre de pe scara evoluţiei, neanderthalienii (o umflătură în partea din spate a craniului şi alte trăsături ale maxilarului inferior şi omoplatului). Homo Neanderthalensis -stabilit în Europa acum 400.000 de ani şi acoperind un teritoriu vast, din Britania şi Iberia în vest până la Israel în sud şi Uzbekistan în est- a dispărut treptat lăsând locul lui Homo Sapiens, pătruns pe bătrânul continent în urmă cu aproximativ 40.000 de ani. Unii cercetători cred că neanderthalienii au dispărut pur şi simplu, alţi specialişti cred că aceştia s-au încrucişat cu nou-veniţii şi au contribuit la tezaurul genetic al omului modern. * Comoara din Peştera cu Oase Iar dacă fosilele din Peştera Cioclovina şi din Peştera Muierii au fost estimate de 29.000 de ani, resturile umane descoperite în Peştera cu Oase -un sistem de 12 galerii carstice, în apropiere de oraşul Anina- s-au dovedi mult mai vechi. E vorba de o resturi de la trei indivizi: o mandibulă completă cu 5 molari descoperită în anul 2002, un schelet facial superior cu 6 molari (aparţinând unui adolescent) împreună cu oase ale calotei neurocraniene şi un temporal complet, scos la iveală în 2003, la care se mai adaugă un occipital şi câteva fragmente din calota craniană, găsite în 2004 şi 2005. Cele două analize de laborator efectuate la Oxford şi Gröningen au indicat o vârstă combinată de circa 35.000 de ani, făcând din mandibulă o rămăşiţă a celui mai vechi om modern din Europa şi, totodată, cel mai vechi om modern datat direct. Trăsăturile osemintelor umane din Peştera cu Oase prezintă caracteristici care le apropie de specimene moderne – printre care bărbia ieşită în afară, un corp mandibular gracil, fose canine adânci, orientarea şi forma canalului auditiv şi configuraţia canalului semicircular. Există totuşi şi trăsături arhaice, neanderthaliene, astfel că imaginea pe care o oferă aceşti locuitori ai unei galerii de hibernare a urşilor este mai degrabă aceea a unui mozaic biologic. * Un neamţ confirmă vechimea traco-dacilor Ipoteza potrivit căreia pe aceste meleaguri au trăit cei mai vechi “europeni” a fost confirmată şi de profesorul Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umană de la Universitatea din Hamburg, în cadrul unei recente conferinţe găzduite de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din Bucureşti."O Evă mitocondrială din Tracia se află la originea românilor. Populaţia de aici a migrat apoi spre toată Europa cu 30-40.000 de ani în urmă", a spus prof. Rodewald, în comunicarea "Originea poporului român - de la mit la realitate"."Mitul este originea latină. Strămoşii românilor, care aveau acest fond genetic, trăiau aici cu peste 5000 de ani în urmă. Probe ce demonstrează că este vorba de cea mai veche populaţie europeană s-au găsit în Peştera cu Oase şi la Cioclovina", a precizat geneticianul, citat de Rador. Rodewald a condus un colectiv care a făcut studii genetice pe oseminte vechi şi actuale din România, pentru a stabili originea poporului român. S-a constatat astfel că, în ciuda unor mutaţii importante - produse după invazia romană şi a popoarelor migratoare, mai ales a slavilor- şi a unor amestecuri etnice în perioada cuceririi otomane, elementele genetice dominante sunt de origine traco-dacică. În aceeaşi direcţie au condus şi cercetările genetice ale Georgetei Cardoş, biolog la Institutul Naţional de Cercetare "Victor Babeş", care, investigând mormintele domnitorilor moldoveni de la Rădăuţi, a stabilit cu certitudine că urmaşii lui Bogdan I nu erau cumani (nomazi originari din stepele Asiei de Mijloc), aşa cum susţineau unii istorici, ci valahi. De altfel, pe eupedia.com există un studiu genetic elocvent privind populaţiile din Europa, bazat pe analiza haplogrupurilor, adică ramuri ale arborelui genealogic uman, alcătuite din totalul mutaţiilor pe care le-a suferit o populaţie de-a lungul miilor de ani. Potrivit acelui studiu, pe teritoriul României haplogrupul N, specific populaţiilor uralice (deci şi cumanilor), are o frecvenţă zero, în timp ce haplogrupul Q, specific populaţiilor turcice (implicit hunilor şi tătarilor), are o frecvenţă de 2%. Mădălina Firănescu

< Prev		Next >