Proiectul „Cartea de acasă” se pregăteşte pentru lansarea în Marea Britanie

Sub motto-ul „Cunoaste-ti tara!”, proiectul national „Cartea de acasa” ajunge anul acesta si in Marea Britanie.
Coordonat de catre Alexandra Carstea, secretar general al Departamentului de politica externa si relatia cu comunitatile romanesti din cadrul PSD, promovat de catre Organizatia PSD Diaspora si beneficiind de sprijinul TSD, actiunea reprezinta cea mai mare provocare lansata romanilor din tara si consta intr-o colecta nationala de carte pentru formarea unor biblioteci in afara Romaniei. Timp de mai bine de un an de la lansare, initiativa a prins deja radacini in Italia si Spania si se pregateste sa se lanseze la final de 2011 si in Marea Britanie.

Conform datelor furnizate de catre organizatori, in mai putin de o luna de la implementare au fost colectate aproximativ 14000 de carti (manuale clasele I-XII, dar si beletristica), dintre acestea in jur de 11000 de carti au fost ambalate (inventariate dupa cod ISBN, Titlu, Autor, Editura), pentru a fi transportate mai intai in Italia. Aproximativ 3000 de carti (fie destul de degradate, fie neadecvate scopului campaniei) nu au putut fi folosite, insa organizatorii se gandesc la o donatie la nivel local pentru orfelinate sau azile de batrani.

Pentru eficientizarea proiectului prin omogenizare comunitatii de romani din afara tarii, organizatorii si-au propus sa gaseasca niste spatii speciale pe care sa le amenajeze ca pe niste biblioteci. Locatiile respective pot functiona ca niste „scoli de duminica”, unde se pot organiza in viitor diferite evenimente destinate atat copiilor, cat si parintilor.

Pentru a intelege in detaliu cadrul extins al acestei campanii am discutat direct cu doamnisoara Alexandra Carstea, „sufletul” proiectului si secretar executiv PSD Diaspora.

Care a fost primul impuls pe care l-ati avut cand a luat nastere acest proiect?

Romanilor le lipsesc multe, asa ca necesitatea se rezuma de multe ori la un minim ce le asigura existenta, la conditii de viata mai bune. Cred insa ca este necesar sa si simta ca au o identitate proprie in tara in care traiesc si muncesc. Sa aiba sentimentul de apartenenta, sa nu se simta singuri. Concentrarea romanilor in jurul unor astfel de locatii, prin implementarea acestui proiect, ii poate ajuta sa-si cladeasca prietenii, sa-si ofere sprijinul reciproc, sa ceara sfaturi, sa aiba sentimentul ca daca decid sa revina in Romania la un moment dat, nu se vor simti rupti de realitate, ci dimpotriva, ei si copiii lor vor putea sa preia experienta vietii traite in diaspora si sa imbogatească viata din Romania. Odata creat un reflex in privinta unei comunitati mai unite, ar insemna mai multa forta, mai mult curaj de a-si afirma drepturile si libertatile, de a cere respectarea lor, ar putea sa conteze in luarea deciziilor in societatea in care traiesc.

Un roman, din cauza cotidianului, a muncii şi a grijilor, nu are la fel de multa putere sa isi sustina o cauza, nu spune la fel de convingator ce il afecteaza, ceea ce ii lipseste. In schimb, unitatea pe care o pot simti si printr-un proiect de acest gen, ar putea, in viziunea mea, sa contribuie mult mai mult la pastrarea si cresterea respectului de sine. Mai multi inseamna mai hotarati, mai greu de discriminat, mai greu de intimidat.

Care tara are cel mai mult nevoie de implementarea acestui proiect? Fiecare tara are specificul ei, dar oriunde exista comunitati de romani, exista si aceasta nevoie de „hrana pentru suflet”. Poate doar criteriul numeric ar putea face o diferenta, in sensul in care acolo unde sunt comunitati mai mari de romani, ca in cazul Spaniei sau Italiei, ar fi nevoie de cat mai multe locatii. Cereri de carti avem acum si din Marea Britanie, ceea ce ne bucura. Comunitatea de romani de acolo si-a manifestat inca de la inceput interesul pentru acest proiect si, in prezent, colegii mei din Anglia cauta sa amenajeze spatii pentru asemenea destinatii.

Ce feedback ati avut de la romanii din strainatate? Cine s-a implicat activ, ce tara a fost cea mai interesata?

Un feedback pozitiv, dar nu pot spune ca sunt surprinsa de acest lucru. Undeva, in adancul sufletului, am stiut mereu ca este un proiect viabil, un proiect eminamente uman, centrat pe valori si pe identitatea culturala. In schimb, bucuria si emotia pe care le simt de fiecare data cand mai aud ca se doresc carti de catre o comunitate de romani, au aceeasi intensitate. Ma gandesc ca un proiect trebuie intai trecut prin propria constiinta, trebuie sa fie evaluate satisfactiile ce s-ar putea obtine, realizarile si posibilitatile de a rupe barierele impuse de distante sau mentalitati.

Atata timp cat idealurile raman nealterate si cu adevarat vrem sa aratam oamenilor ca ne pasa, eu cred ca raspunsul este intotdeauna pe masura. Si feedback-ul acesta functioneaza ca un „motor”. Nu e greu sa crezi ca e posibil daca iti creezi mental premisele ca totul va avea un rezultat pozitiv. Nu poti darui niciodata prea mult, daca daruiesti din suflet.

Cum considerati ca ii puteti convinge si pe ceilalti sa se implice pentru ca limba si cultura romana sa nu moara?

Oamenii se implica atunci cand au un model de reusita si/sau cred cu adevarat in ceea ce fac. Doar cu vorbe frumoase sau bine alese nu ii mai poti convinge pe romani sa faca ceva sau sa creada. Mai ales pe romanii plecati in diaspora. Ei asculta, dar nu mai cred la fel de mult. Sunt mult mai pragmatici si incercati de experienta adaptarii intr-un alt mediu, de noile conditii de munca, de grija zilei de maine sau de incercarea de a-si gasi identitatea intre alte identitati.

De aceea, eu cred ca a venit vremea ca expresia aceea „faptele, nu vorbele, conteaza!” sa capete o mai mare importanta. Si mai e ceva. Cred cu tarie ca propriul exemplu de atitudine, de gandire, de simtire, naste cele mai mari schimbari.

In viata trebuie sa depunem mereu macar un pic de pasiune si multa credinta in ceea ce facem. Restul vin firesc de la sine, iar oamenii cred mai usor daca te vad pe tine insuti ca nu renunti.

Cine este Alexandra Carstea dincolo de pozitia oficiala pe care o detine?

Imi vine in minte din nou o expresie: „esti ceea ce gandesti ca esti”. Ei bine, eu cred ca sunt ceea ce simt. Pentru mine, ceea ce simt este „motorul” actiunilor mele. Nu poti fi niciodata autentic daca nu arati ce simti. Desi unii trateaza sentimentele ca pe un punct vulnerabil sau ca pe ceva desuet in zilele noastre, eu cred ca sentimentele si idealurile nu numai ca imbogatesc existenta unui om, dar o si intregesc.

Cred foarte mult in ceea ce fac, cred ca in politica ar trebui sa se implice cat mai multi tineri, insa sa preia si din experienta si initiativele bune ale celorlalti oameni politici, mai in varsta decat ei. Nu imi place dezicerea aceasta despre care se tot vorbeste in ziua de azi. Fara trecut nu am avea prezentul si nu am putea crea viitorul. Din greselile trecutului este nevoie sa invatam, cu siguranta, insa eu cred ca noi tinerii trebuie cu adevarat sa fim dispusi si sa oferim entuziasmul, energia si idealismul in sprijinul unui viitor mai bun, insa fara aroganta si fara impertinenta omului care le stie pe toate la inceput de drum. Tinerii trebuie sa se responsabilizeze din ce in ce mai mult, iar daca viitorul se stie ca e al lor, acel viitor trebuie privit si cu responsabilitate si cu decenta.

Nu-mi plac preconceptiile si nici stigmatele si cred ca politica din Romania poate fi imbunatatita, dar doar daca implicarea si responsabilizarea romanilor devin cuvinte cheie. Sunt de parere ca puterea unui popor, a unei natiuni, sta in unitate, in promovarea valorilor, dar si intr-o continua dezvoltare, intr-o educatie constanta.

Campania „Cartea de acasa” inseamna pentru mine si indemnul spre educatie, spre intelegere. Niciodata nimeni nu e mai stapan pe actiunile sale decat atunci cand este informat, educat si decide in functie de propria constiinta. Sunt o tanara ca multi alti tineri si cred ca am puterea si vointa sa decid in privinta viitorului pe care vreau sa-l am. Nu pot decat sa sper sa cunosc mereu tot mai multi oameni pentru care scara valorilor sa nu fi fost deformata si pentru care idealurile nu sunt doar vise, ci viitoare realitati pe care le putem trai cu totii.

Daniela Vitelaru
Foto: arhiva personala Alexandra Carstea


rssfeed Recomanda-ne cunoscutilor tai. Si lasa-ne un comentariu.
Tweet
Email Drucken Favoriten Twitter Facebook Myspace google Yahoo



Din aceiasi categorie:


 

La masa tacerii

Din culisele USL. Filmare cu camera ascunsă

Din numeroasele guverne din perioada 1990-2012 din majorită...

 

Itinerarii spirituale

Arsenie Boca, un om minunat

Se spune că a fost un amestec desăvârşit de credinţă, ...

Almanah

La revedere la noi acasă, la revedere în Ardeal!

Nici nu ştiu, fraţilor, cum să-mi aleg cuvintele astăzi,...

diasporaonline.info
 
diasporaonline.info Din culisele USL. Filmare cu camera ascunsă http://t.co/7nQoK6hG via @revistadiaspora
Saturday, 28 April 2012 16:56
You are here: Numarul Curent Interviuri Proiectul „Cartea de acasă” se pregăteşte pentru lansarea în Marea Britanie