Multă lume se întreabă ce se ascunde în spatele revenirii bruşte în actualitate a lui Nicolae Ceauşescu şi a familiei sale.

Cea mai la îndemînă explicaţie ar fi aceea că fostul preşedinte al României trebuie condamnat în permanenţă, astfel încît lumea să nu uite „atrocităţile” acelor timpuri.

Complet fals. Ar mai fi de spus că reportajele despre Nicolae Ceauşescu şi familia sa cresc ratingul televiziunilor şi măresc tirajul ziarelor. Un adevăr ce nu poate fi contestat. Cum nu este de ignorat nici faptul că se face o punere în antiteză a personalităţii celui care a condus România înainte de decembrie 1989 cu reperele politice la care pot face trimitere astăzi cetăţenii acestei ţări. Niciodată Ceauşescu n-a fost mai prezent pe ecranele televizoarelor cum se întîmplă în ultimele zile. N-am văzut vreodată atît de multe imagini cu Nicu Ceauşescu, cu sora şi fratele său, cu Elena Ceauşescu, aşa cum se întîmplă astăzi. Nostalgicii ar putea spune că este o revanşă binemeritată a fostului conducător.

Se spun foarte multe lucruri, se prezintă imaginea României aşa cum a fost ea în realitate, şi totuşi se găsesc atîţia cîrtitori care să declare că acel regim a fost unul criminal şi ilegal. La o dezbatere în care era prezent unul dintre cei mai mari miniştri de Externe pe care i-a avut vreodată România, Ştefan Andrei, un fost ofiţer rămas în străinătate în timpul unei misiuni în America – şi nu una oarecare, fiind vorba de pregătirea unei vizite a lui Nicolae Ceauşescu în cea mai mare democraţie a lumii –, acesta încerca să-şi justifice plecarea prin neputinţa de a mai suporta vremurile în care se afla în plină afirmare. Oricum am întoarce lucrurile, omul nu a fost un simplu emigrant, ci unul care putea compromite o importantă acţiune de politică externă. Spre cinstea lui, s-a potolit repede, pentru că argumentele pe care i le aducea interlocutorul său erau de necombătut. Exact în perioada în care persoana în cauză îşi părăsea, pe furiş, ţara, România avea cele mai strînse relaţii cu Statele Unite ale Americii. Nu a existat preşedinte al acestei mari naţiuni care să nu se fi întîlnit Nicolae Ceauşescu. Chiar şi cu George Bush Sr., cînd acesta era numai vicepreşedintele Americii, cu mult înainte de a se împrieteni cu groparul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov. Oameni care i-au fost colegi de clasă lui Nicu Ceauşescu, care trăiau în acelaşi cartier cu el, care proveneau din familii de kominternişti ce ambiţionau să aducă „comunismul” în România, vorbesc astăzi despre acesta în termeni mai mult decît mincinoşi şi răuvoitori – ba că îl bătea taică-su de-l asculta cu urechea, ba că ei, simpaticii lui colegi de clasă, i-ar fi pus un gîndac viu în sandviş, după care lui Nicu Ceauşescu i se dădea gustarea dintr-o valiză specială, asemenea uneia nucleare, pe care nu o deschideau decît oamenii Securităţii. Casele în care au locuit copiii lui Nicolae Ceauşescu nu pot fi însă comparate vreodată cu palatele pe care profitorii tranziţiei şi le-au făcut prin România sau prin străinătate. Un făcător de sondaje, care se dă profesor universitar şi le ştie pe toate, spunea că Nicu Ceauşescu şi întreaga familie a fostului preşedinte ar trebui să fie nişte subiecte tabu, despre care să nu mai audă în veci românii. Necazul este că bieţii români se uită cu gura căscată la acele vremuri, pe care încep să le evalueze altfel, mai mult chiar decît la marile demonstraţii din Grecia, unde cred că este iadul pe pămînt. Dacă ar şti ei că acolo salariul minim este de aproape 900 de euro, în timp ce la noi nu depăşeşte 150 de euro, şi-ar lua cîmpii. Chiar în aceste zile, un grup de cîteva zeci de tineri protestanţi a intrat în studiourile televiziunii publice elene, căreia i-au întrerupt emisiunea. Scene de decembrie 1989 din România. Sigur că, dacă e aşa de greu în Grecia, îţi dă mîna să faci dansul pinguinului la Bucureşti. Ce să mai vorbim de pensionari, care cîştigă în Grecia 1.400-1.500 de euro pe lună? Chiar şi micii negustori îşi întrerup cîteva luni activitatea, atunci cînd peste vechea Eladă bate vîntul blînd al toamnei şi al iernii. Vine iarna şi în România, iar preţurile la energie pe care le vor plăti românii sînt imposibil de imaginat. Nu mai vorbim de dobînzile la bănci, care i-au lăsat pe mulţi fără un acoperiş deasupra capului. Nimeni nu vede, nimeni nu ia nici o măsură. N-ar fi normal ca neputincioşii noştri legiuitori să lupte pentru o amnistie fiscală, care să le facă românilor viaţa mai uşor de suportat? N-ar fi mai normal ca aceia care deţin pămînturi să primească bani pentru cultivarea acestora, bani pe care să-i returneze după ce se pun pe picioare? În vîrful Anzilor se produc recolte fabuloase de porumb şi de alte culturi, iar la noi pămîntul este paragină, secînd pe zi ce trece. Nici natura nu ne mai ajută, pentru că, după un an agricol bun, a venit o secetă mai înspăimîntătoare decît apocalipsa cu care este ameninţată omenirea. S-a calculat că Nicolae Ceauşescu nu numai că îşi plătise întreaga datorie externă, dar România mai avea de recuperat la acea dată aproape 10 miliarde de dolari. Să ne mai mirăm cum de s-au îmbogăţit unii peste noapte sau cum de au fost iertate unele dintre ţările partenere ale României de datoriile pe care le aveau către noi? Pentru mulţi români Nicolae Ceauşescu a rămas nu numai un personaj de actualitate, dar şi un reper important în Istoria ţării sale... DUMITRU AVRAM

Recomanda-ne si cometeaza acest articol.

Tweet