„Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”.

Nu ve vom referi de data aceasta la toţi veneticii care s-au pripăşit pe aici datorită toleranţei şi a bunului-simţ de care românii au dat dovadă de-a lungul Istoriei - şi cînd trebuia, şi cînd nu era cazul. Nici la dispariţia a mii de monede dacice din zona Orăştie, sau la marele jaf ce se preconizează la Roşia Montană sub ochii complici ai autorităţilor şi atît de pasivi ai românilor. Cîtă vreme Mafia portocalie are majoritate în Parlament, toate discuţiile legate de „cerşitul” continuu pe la FMI pot să pară de-a dreptul inutile.

În schimb, chiar şi un copil din şcoală primară ştie că ţara noastră are mult mai multe resurse decît aurul propriu-zis: petrol, gaze naturale, uraniu, un sol extrem de fertil (odinioară împînzit cu sisteme de irigaţii) ce poate hrăni 80 de milioane de oameni, un litoral care zace încă nepus în valoare, o Deltă unică în Europa, ape minerale tămăduitoare şi multe altele. De asemenea, prin efortul tuturor cetăţenilor ţării se edificase, cu sacrificii mari ce-i drept, o bază economică, tehnico-materială pe care, iată, românii ar fi avut şansa unică să o dezvolte şi să o fructifice aşa cum doreau, liberi de restricţii şi indicaţii. Ştim cu toţii că acest lucru a fost împiedicat pentru ca România să-şi piardă independenţa economică şi, implicit, pe cea politică. Stranie este situaţia în care reprezentanţi ai partidelor care au contribuit direct la tîlhărirea ţării vorbesc zilele acestea de hoţi, mafie, fraude. Nu ne miră faptul că toate acestea se întîmplă în ţara în care s-a născut proverbul „Hoţul strigă hoţii!” Problema cea mai supărătoare este că polarizarea socială a atins cote comparabile cu situaţia de acum 100 de ani, iar redistribuirea resurselor de la Bugetul de Stat nu are nici o legătură cu o minimă echitate socială.

Cît despre Justiţie, unica instituţie care ar trebui să împartă dreptatea şi să-i apere pe cetăţeni de abuzuri, inclusiv de încălcările Constituţiei, ce se poate spune? Haosul domneşte în asemenea măsură, iar decredibilizarea actului de justiţie a atins cote atît de înalte încît nu se mai ştie cînd aceasta acţionează la comandă politică şi cînd este „independentă”. Iar victimizarea celor plimbaţi cu sau fără cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi creează confuzie în rîndul cetăţenilor, mult prea lesne manipulaţi de circul televizat, uitînd de multe ori fondul problemei. Un băiat, printre cei mai bogaţi români, „specialist” în afaceri cu petrol (vreo moştenire de familie, altfel nu se explică brusca lui îmbogăţire) a fost plimbat pe la DNA, de formă, zicem acum. A dat puţină apă la şoricei în faţa camerelor de filmat, iar între timp a devenit unul dintre „mogulii” din presa „independentă” şi unul dintre cei mai influenţi oameni din România. Altul, plimbat în scaunul cu rotile în faţa anchetatorilor, ca un bunicuţ neajutorat, stîrneşte mila celor mai slabi de înger care nu şi-au pierdut banii la FNI, dar care habar nu au că, indirect, vor plăti şi ei despăgubiri celor păcăliţi atît de uşor. Mulţi alţii ca ei anchetaţi, repetăm, din motive politice sau nu, zbiară ca din gură de şarpe că sînt supuşi persecuţiilor şi înscenărilor. Între timp, televiziunile se întrec în a le arăta românilor luxul în care se lăfăie fruntaşi politici, primari, baroni locali sau lideri sindicali, dintre care unii nici nu s-au mai ostenit să-şi justifice averea, care, conform legislaţiei (tîmpe şi părtinitoare), se prezumă a fi licită. Deşi confiscarea bunurilor ilicite ar fi o soluţie, la modul în care se comportă telespectatorul român în momentul în care cîte un hoţ, încă nedovedit, este doar învinuit, nici măcar inculpat, unica soluţie pentru a restabili echilibrul în societatea românească rămîne, deocamdată, impozitarea progresivă a veniturilor şi a proprietăţilor.

În afară de PRM, se pare că această măsură economică, anti-criză, este promovată cu multă discreţie. Adică mai deloc. Sau este considerată, în mod fals, ca fiind o măsură de stînga. PSD este captiv în alianţa denumită USL şi nu vrea să-i supere nici pe liberalii susţinători ai cotei unice, nici pe proprii baroni, ei înşişi avînd multe bube în cap. PDL şi UDMR s-au exprimat destul de clar împotriva impozitării progresive din raţiuni la fel de evidente, iar mass-media aservită politic o scaldă, ca de obicei, ca să nu-şi supere patronii şi pentru că, hai s-o spunem, nici principalii formatori de opinie şi realizatori de emisiuni nu ar fi avantajaţi de impozitul progresiv. Aşa încît, fără o reacţie promptă şi hotărîtă a românilor conduşi de forţele naţionale, săracii vor deveni tot mai săraci şi bogaţii mai bogaţi, pentru simplul motiv că procentul de impozitare este unic. Sănătoşi să fim, căci belelele curg. Noroc că, pentru unii, vine vacanţa…

RUXANDRA LUNGU