S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre incapacitatea guvernanţilor de la Bucureşti de a absorbi fonduri europene. Recent, pînă şi cele structurale au fost suspendate, datorită nerespectărilor de termene. Aşa a ajuns România pe lista neagră a U.E. Mai mult, aceste fonduri ar urma să ajute la redresarea Greciei. Problema trebuia să fie discutată săptămîna trecută la Bruxelles, dar nimeni n-a oferit detalii în acest sens.

Propunerea i-a aparţinut lui Viktor Orban, primul-ministru al Ungariei, ţară care deţine acum preşedinţia U.E. Ungaria, România şi Bulgaria ar urma, potrivit acestuia, să primească mai puţini bani europeni, restul sumei fiind pus la dispoziţia Greciei. Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, aflăm încă o dată că viitorul nostru nu sună deloc bine, economiştii străini estimînd o înrăutăţire bruscă a situaţiei economice în România. În ultimul sondaj realizat de institutul german ZEW, se vorbeşte despre o deteriorare severă a economiei României în următoarele luni. În timp ce noi dăm banii grecilor, China oferă un credit de 1 miliard de euro pentru impulsionarea investiţiilor din Ungaria, cele două ţări fixîndu-şi ca obiectiv dublarea schimburilor comerciale pînă în anul 2015. China şi Ungaria au semnat 12 acorduri privind diverse programe, fonduri de investiţii şi alte asemenea acţiuni. Din păcate, asistăm la o stagnare fără precedent în relaţiile bilaterale româno-chineze, în condiţiile în care, înainte de decembrie 1989, România era favorita marii ţări asiatice în ceea ce priveşte cooperarea reciprocă. Nimeni nu ştie cum de s-a ajuns aici. În timp ce, în urmă cu un sfert de veac, delegaţiile chineze în România şi cele româneşti în China constituiau o prezenţă obişnuită, frecventă, în peisajul politic al celor două ţări, astăzi asemenea acţiuni se numără pe degete. Cei care înjurau China în urmă cu două decenii se ascund ca potîrnichile. Rezultatul comportamentului lor iresponsabil se vede astăzi cu prisosinţă. Este vară, perioada în care altădată cîmpurile erau pline de combinele care recoltau grîul, în timp ce clasa muncitoare îşi permitea un concediu la munte şi la mare. Sînt români care n-au mai văzut marea sau muntele de la începutul anilor ’90. Dacă estimările analiştilor străini se vor adeveri, este foarte greu de spus ce ne va aduce viitorul apropiat, într-o ţară în care nu trece o zi fără să aflăm despre alte măsuri de reducere a veniturilor oamenilor. Străinii ne plasează printre cei mai mari băutori din Europa, dar, lăsîndu-i la o parte pe beţivanii de profesie, se cunoaşte că bietul om de rînd mai trage cîte o duşcă şi de supărare. Băuturi proaste, contrafăcute, adevărate bombe pentru organismul uman. Dar asta este situaţia. Importăm fructe şi legume din străinătate, la preţuri exorbitante, în timp ce acasă milioane de hectare de terenuri agricole stau nemuncite. De irigaţii nici vorbă. Furtunile puternice din aceste zile nu reuşesc să acopere decît în parte setea pămîntului. Dacă acesta nu este ajutat, totul va fi o paragină. Conform Eurostat, în 2010 PIB-ul pe cap de locuitor în România reprezenta echivalentul a 45% din valoarea medie la nivelul U.E., procentul fiind calculat luînd în considerare puterea de cumpărare. În acelaşi timp, populaţia ocupată reprezenta mai puţin de 60% din cea adultă a ţării şi doar 43% din numărul total de locuitori. Republica Moldova, Albania, Macedonia sau Bosnia şi Herţegovina se situează mult deasupra noastră, ca să nu vorbim de ţările aflate în top, precum Irlanda, Belgia sau Franţa. Din cele peste 9 milioane de persoane ocupate, aproape 3 milioane au statutul de lucrător familial neremunerat sau lucrător pe cont propriu, cea mai mare parte a acestora generînd o valoare adăugată extrem de mică. Mai mult, România are cea mai scăzută pondere a salariaţilor în totalul populaţiei ocupate. În prezent, românii muncesc 17 zile lucrătoare pentru a-şi asigura cheltuielile şi hrana. Pentru o pîine, un om munceşte 10 minute, pentru un kilogram de cartofi 20 de minute, pentru unul de fasole 40 de minute, pentru un kilogram de carne de pui o oră şi 20 de minute, iar pentru un kilogram de brînză o oră şi 40 de minute. Pentru costul întreţinerii sînt necesare 29,5 ore de muncă, pentru plata energiei electrice 5 ore şi 40 de minute, iar un litru de benzină înseamnă 40 de minute de muncă. Moarte curată. În acest timp, deputaţii vor să cumpere, cu 500.000 de euro, 16 microbuze, care să-i care de la hotelurile în care sînt cazaţi în Bucureşti la Palatul Parlamentului şi înapoi. Cheltuială inutilă, pentru că majoritatea aleşilor nu se simt bine dacă nu-şi etalează limuzinele luxoase în faţa intrării principale a Camerei Deputaţilor sau a Senatului. Microbuzele respective de-abia fac rost de un client sau doi. Nu ne mai miră nimic, din moment ce ţara este împînzită, în aceste vremuri de criză cumplită, de stadioane, săli de sport şi parcuri de distracţii pe la marginea satelor cu uliţele desfundate, sau telegondole fără nici o destinaţie. Au dreptate cei de la institutul german ZEW. Viitorul nu sună deloc bine pentru România... DUMITRU AVRAM

Recomanda-ne cunoscutilor tai. Si lasa-ne un comentariu.

Tweet